Alerg, însă cât de departe pot oare alerga?

Alerg, încerc să alerg din ce în ce mai repede. Picioarele-mi alunecă pe neaua bătătorită care-a pus stăpânire pe străzi, pe oraș, pe lume... Alerg ca să scap de obsesia care-mi întunecă mințile, alerg să scap de durerea care-mi străpunge inima... Alerg să scap de tine, să scap de iubirea pentru tine, fiindcă chiar dacă nu vrei să mă crezi, te iubesc... Te iubesc din toată inima, fată cu ochii verzi și privire care-mi topește sufletul...

Zăpadă și nori

Nu credeam că va fi atât de greu să iubești și să nu-ţi poţi urla iubirea în fiecare zi ... Nu credeam c-o voi vedea zilnic pe cea pe care inima mea o simte mereu aproape și că n-o să-i pot spune cât de mult o iubesc... Nu credeam că iubirea poate face rău altora, ci că mă poate răni doar pe mine... Nu credeam multe lucruri, care, iată, chiar se întâmpla...

Gânduri de duminică dimineață

Da, e din nou duminică. Și dimineață... Sunt singur acasă, iar lumina de-afară se strecoară prin jaluzelele lăsate și se insinuează în apartament, creând o atmosferă de semiîntuneric misterios. În acest crepuscul, gândurile mele-și iau zborul. Se îndreaptă spre tine, căci tu te-ai strecurat în pași de vals Straussian în sufletul meu, ring de dans al făpturii tale stelare.

Încerc să mă lupt. Încerc să mă lupt cu mine însumi, încerc să rup legăturile luminoase ce mi te aduc aproape, ce te țin alături de mine în fiecare zi... Însa inima mea nu vrea, nu e de acord să participe la rebeliune și nu dorește să iasă de sub stăpânirea ta...

În acest moment, în acest punct culminant al gândului simt cum evadez, pieptul mi se desface, sfâșiat de gheare ascuțite ce ies dinăuntrul meu, iar sufletul scapă, cu strigăt victorios și-și ia zborul spre tine, cautându-te și învăluindu-te, încercând să ți se strecoare prin ochi, prin pori, cautând să ajungă la inima ta și-acolo să se răsădească și sa prindă viaţă nouă...

Și iată-mă, singur, într-o duminică dimineață, în camera invadată de semiobscurul luminii care se strecoară de-afară prin jaluzelele lăsate, căzut la podea, cu pieptul sfâșiat și părăsit de suflet...